luni, 18 iunie 2012

Bucurie la cutie!

Dupa ce a stat la mine timp de patru zilele absolut superbe, nu ca nu m-as fi atasat de ea din prima secunda in care am vazut-o, sau am tinut-o in brate, dar in perioada asta s-a format o legatura intre mine si ea, intre noi doua ...o legatatura cum poate fi doar intre un caine si un om ...una de dragoste, loialitate, incredere reciproca. Venise momentul sa o dau persoanei pt care fusese cumparata momentul care a parut cel mai greu din viata mea  de pana atunci ...data de 21 mai... Tin minte ca am plans in toata noaptea aia si efectiv abia puteam sa-i impachetez cutia in care urma sa fie daruita ....a fost asa lung si greu drumul pana la locul cu pricina.....iar in final ...fix cand urma sa o primesca...nu am putut....m-am razgandit....fara a ma gandii la consecintele care urmau sa fie cu persoana respectiva ...si am luat-o.....si i-am zis adevarul ... Poate ca a fost una dintre cele mai egoiste actiuni din intreaga mea viata ....dar totodata a fost una dintre cele mai curajoase in care am luptat pt ceea ce simteam mai presus de orice parere, sau pret ... Intelegere din partea persoanei respective nu am primit ....dar nici ca aveam nevoie de asa ceva atunci ....atunci aveam nevoie de o solutie ca sa pot pastra 'mica' minune aparuta in viata mea   ...aveam nevoie de alt catel pana la lasarea intunericului ...
catel pe care l-am gasit si l-am oferit cu toata inima ....dar pe ea...pe mititica mea nu puteam sa o mai daruiec pt ca era si e ca fetita mea.
In cele din urma am ajuns inapoi acasa, unde ne-am bucurat cu totii de evenimentul in urma caruia ea devenise pitica mea. In seara respectiva m-am apucat repede sa caut nume cat mai interesante...sau speciale ....pt ca ea e speciala ...stiu ca m-a tenatat prima data sa o numensc 'Emma', sau ceva care incepea cu 'm', dar in final....vazand ca nu prea raspundea la ele, nu reactiona .....mi-a venit ideea de 'Ella', provenit din numele meu ....si tin minte si acum eram in camera si vb cu ea si cand am strigat-o 'Ella' a raspuns, parca era chiar fericita intr-un final ca am nimerit numele care ii era destinat ei ...Era atat de amuzanta cand  incerca sa se urce in pat si nu putea si sarea de zor in sus si jos incercand sa ajunga sus, facea tup-tup-tup! de unde si altintul de 'tupi-tup'.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu