Labradoodle

Persoanele de la care am luat-o in ziua de 17.05.2009, intr-o duminica insorita, ne-au spus ca este caniche american, dar nu am inteles exact la ce s-au referit ei, asa ca am inceput sa caut poze cu aceasta rasa pe net si din cautare in cautare am descoperit ca a mea dulce pitica este defapt labradoodle. Labradodle a fost formata dintr-un labrador si poodle, initial in Australia, acestia incercand sa creeze o rasa non-alergica. Desi, rasa nu este la momentul actual una recunsocuta oficial, acest lucru sunt sigura ca se va schimba intr-o zi. In sfarsit, am descoperit ca este lebradoodle, din care au reiesit o serie de explicatii cum ar fi faptul ca nu lasa par, nu ii miroase respiratia si este teribil de inteligenta (calitate care mi-a venit mie in ajutor foarte mult). A fost foarte usor sa o invat sa faca aport, sa sada, sa stea si sa ascult in principiu orice ii zic. A fost usor sa o invat sa-si faca chiar si nevoiile intr-un singur loc, insa fiind usor stangace la acest capitol, fiind primul meu catel, mititica a invatat cam pe la 8 luni sa nu mai faca prin casa. Au fost multe momente amuzante in cele 8 luni de incercare de a o invata sa faca la locusorul ei, pe balcon pe ziare, cum ar fii cele in care ma trezeam adormita seara sa ma duc la toaleta iar in intunericul care era puf intram in cacalica si da-i si curatate si curata locul. Desigur, devenisera usor enervante la un mement dat cand te trezea mirosul din camera pt ca facuse cacalica prospat, dar in esenta lor azi le gasesc amuzante.
Prima data cand a facut aport a fost in casa la doar cateva luni cam 4-5, a fost un moment minunat, pt mine la fel de minunat cum pt unii este sa-si invete copilul sa merga singur.
Asteptam cu nerabdare sa ies cu ea la plimbare, inca astept ...e partea mea preferata a zilei, poate pt ca este si a ei, bucuria pe care o vad in ochisorii ei atunci cand mergem la plimbare nu poate fii masurata in nici un fel. Pe atunci ritualurile noastre erau diferite decat azi, dupa 4 ani si 5 luni si 16 zile, o periam de fiecare data inainte sa iesim pt ca inca nu aveam voie sa-i fac baita pe corp, ii puneam zgadita, hamul si lesa, si cat ma incaltam eu, mititica sarea de colo colo bucuroasa: "afara! afaraaa!afaaraaaa!!" ..ceva de genul. Astazi, este ceva mai linistita, jucausa in continuare, si foarte bucuroasa pt ca iese la plimbare, insa mai linistita, deoarece a invatat sa stea cuminitica pe scaunelul ei pana ma echipez eu (incalt, imbrac, etc), intelegand ca nu-si face bine nici la articulatii, nici la coloana sa topaie asa de mult. dupa ce ma aranjez eu, vine momentul ei in care ii pun zgadita cu medalionul pe care l-a primit la 1 an de zile, hamul si lesa si iesim afaraaaaa, desigur asta intr-o zi in care nu este necesara hainuta! nuuuu, nu am zis cuvantul hainuta! cum o vede fuge de ea...nu-i place...din cauza buniciilor care au ras de ea prima data cand am imbracat-o ...cateii chiar au sentimente si emotii ca si oamenii, daca se rade de ei raman cu un gust amar si le este rusine, astfel ca astazi hainutele de orice fel pt ea reprezinta din pacate pedeapsa (desi nu a fost niciodata folosita ca si pedeapsa), dar faptul ca ei au ras de ea usor in batjocura, i-au ranit sentimentele fapt care i-a intiparit antipatia vizavi de  hainuta...sunt multe de zis despre ea si despre momentele cu ea, dar acum tre sa papam si sa ne pregatim de plimabre, asa cum noi doua stim mai bine. :-)

Bucurie la cutie!

Dupa ce a stat la mine timp de patru zilele absolut superbe, nu ca nu m-as fi atasat de ea din prima secunda in care am vazut-o, sau am tinut-o in brate, dar in perioada asta s-a format o legatura intre mine si ea, intre noi doua ...o legatatura cum poate fi doar intre un caine si un om ...una de dragoste, loialitate, incredere reciproca. Venise momentul sa o dau persoanei pt care fusese cumparata momentul care a parut cel mai greu din viata mea  de pana atunci ...data de 21 mai... Tin minte ca am plans in toata noaptea aia si efectiv abia puteam sa-i impachetez cutia in care urma sa fie daruita ....a fost asa lung si greu drumul pana la locul cu pricina.....iar in final ...fix cand urma sa o primesca...nu am putut....m-am razgandit....fara a ma gandii la consecintele care urmau sa fie cu persoana respectiva ...si am luat-o.....si i-am zis adevarul ... Poate ca a fost una dintre cele mai egoiste actiuni din intreaga mea viata ....dar totodata a fost una dintre cele mai curajoase in care am luptat pt ceea ce simteam mai presus de orice parere, sau pret ... Intelegere din partea persoanei respective nu am primit ....dar nici ca aveam nevoie de asa ceva atunci ....atunci aveam nevoie de o solutie ca sa pot pastra 'mica' minune aparuta in viata mea   ...aveam nevoie de alt catel pana la lasarea intunericului ...
catel pe care l-am gasit si l-am oferit cu toata inima ....dar pe ea...pe mititica mea nu puteam sa o mai daruiec pt ca era si e ca fetita mea.

In cele din urma am ajuns inapoi acasa, unde ne-am bucurat cu totii de evenimentul in urma caruia ea devenise pitica mea. In seara respectiva m-am apucat repede sa caut nume cat mai interesante...sau speciale ....pt ca ea e speciala ...stiu ca m-a tenatat prima data sa o numensc 'Emma', sau ceva care incepea cu 'm', dar in final....vazand ca nu prea raspundea la ele, nu reactiona .....mi-a venit ideea de 'Ella', provenit din numele meu ....si tin minte si acum eram in camera si vb cu ea si cand am strigat-o 'Ella' a raspuns, parca era chiar fericita intr-un final ca am nimerit numele care ii era destinat ei ...Era atat de amuzanta cand  incerca sa se urce in pat si nu putea si sarea de zor in sus si jos incercand sa ajunga sus, facea tup-tup-tup! de unde si altintul de 'tupi-tup'.

Un ingeras!

Sa incepem cu inceputul.
E o fetita minunata in varsta de 3 anisori si 2 luni. E nascuta pe 7 aprilie 2009, seamna foarte mult cu mamica ei care avea 7 ani cand a nascut-o pe ea si celelelate 3 surioare ale ei. Este cea mai mica dintre ele si aparent la prima vedere cea mai nazdravanca pt ca de cand am vazut-o prima oara se smotocea cu o punga prin spatele portbagajului chinuidu-se sa o rupa, in timp ce surioarele ei plangeau ca sa primeasca atentie, insa stia ea ce tacatica sa adopte inca de p'atunci ca sa capete toata atentia. of! parca a fost mai ieri cand m-am dus sa o mangai si a inceput sa ma roada de degete. era micuta rau avea numai 5 saptamani...dar pe atunci nu era a mea...nu era pt mine, cel putin nu teoretic..era pt prietena mea cea mai buna...care s-a dovedit a nu fi chiar atat de buna in final.

Tin minte si acum era o zi de duminica insorita, o zi de 17 mai ..in care sufletelul asta mic si superb si-a facut aparitia in viata mea. Si ce mai plangea dupa mamica ei...eu habar nu aveam cum sa ma port cu ea...ceream sfaturi in stanga si dreapata de ce sa fac ca sa se opresca ....evident ea nu avea de gand sa se opreasca din smiorcaiala decat daca era mangaiata sau te jucai cu ea. A fost asa amuzant cand am dus-o acasa si s-au trezit ai mei cu ea pe cap, tin minte ca am dus-o in bucatarie sa-i dau apa si ceva de mancare ...putin laptic si era asa de bosumflata mititica ca ti se rupea sufletul si tata imediat foarte milos o ia in brate repede sa o linisteasca ....ce sa mai discutam ii castigase si pe ei din prima secunda. In scurt timp se mai linsitise si deja vroia sa exploreze casa sa vada ce nazbatii sa se apuce sa faca. Era asa mica incat nici nu putea sa urce pragul de la baie si se chinuia ca un boboc sa-l coboare. Imi aduc aminte mirosul ei de pui, era un miros frumos si placut.

O da! si ce noapte alba am avut atunci ... o noapte frumoasa de altfel pt ca ma trezea din jumatate in jumatate de ora ba sa mai bea apa, ba sa mai faca putin susu, sau cacalica, sau pur si simplu sa se joace. Adormea repede doar mangaiata si amuzant e ca imediat cum ma opream sa o mangai se smiorcaia toata. A doua seara a fost mai linistita un pic din punctul de vedere ca m-a lasat si pe mine sa atipesc cate o ora. Se trezea din ora in ora sa se joace ca un mic ghemotoc care nu stia el de scoala, sau somn de frumosete.

Pentru ca ...

Pentru ca timpul trece repede si zboara cat ai clipi alaturi de acele fiinte speciale ...m-am hotarat sa fac pagina asta despre ea, pentru ca amintiriile se mai distorsioneaza in mintea mea o data cu trecerea timpului, si pentru ca vreau sa am posibilitatea de a retrai sentimenetele legate de ea cu tot cu detaliile care devin incetosate in timp.